Trăim în lumea de păcate, de ură și de dușmănie,
Şi mulţi se-ntorc la groapa veche de pofte şi de murdărie.
Îl vezi cum cade câte unul, și părăseşte pocăinţa?
Nu te lua cu el pe cale: Tu, frate, să-ţi păstrezi credinţa!

Reclamele sar din vitrină, la fiecare pas ne cheamă;
Mamona vine cu oferte, pe mulţi în jugul ei înhamă.
Te uiţi la unul cât îşi umple de aur toată locuinţa?
Fereşte-te de-așa sclavie: Tu, frate, să-ți păstrezi credinţa!

E-un carnaval întreaga lume, cu jocuri şi cu veselie,
Ca și atunci când cu potopul, un putregai și-o nebunie.
Îi vezi pe cei răi c-o duc bine? Şi-ţi piere zelul şi voința?
Nu te uita atâta-n lume: Tu, frate, să-ţi păstrezi credinţa!

Azi diavolul încearcă mintea s-o cucerească pentru sine,
Atâtea universităţi vestite gândirea vor ca s-o-nvenine.
Şi vezi pe unii, cum îi fură filozofia şi ştiinţa?
Rămâi lângă Hristos la cruce: Tu, frate, să-ţi păstrezi credinţa!

Se dușmănesc cu ură fraţii, pentru salarii şi plăcinte.
Copiii-şi vând comoara vieţii, pentru un blid soios de linte.
Ţi-e dor să guști neprihănirea, iubirea şi recunoştinţa?
Stai lângă crucea de la mijloc: Tu, frate, să-ți păstrezi credinţa!

Te iau peste picior şi-ntreabă: „Nu vezi că toate-s la-ntâmplare?
Şi unde-i Dumnezeul vostru? Ce tot... cu lumea viitoare?”
Te uiţi în jur cum râd de tine, şi-ţi tremură toată fiinţa...
Nu te-nfrica, stai lângă Domnul: Tu, frate, să-ţi păstrezi credinţa!